Elogiu iubirii de semeni este o carte despre limitele de care avem nevoie pentru a fi liberi în noi înşine şi în relaţiile cu semenii.
E o călătorie de autocunoaştere şi totodată de recunoaştere a faptului că echilibrul vieţii atârnă de căutarea armoniei cu cel de lângă noi - părinte, copil, prieten, partener de dialog sau chiar necunoscutul al cărui drum îl intersectează sporadic pe al nostru.
Deşi scrise de-a lungul multor ani, eseurile cărţii nu s-au perimat, n-au ieşit din garanţie. Subiectele tratate sunt de larg interes. Ba încă unele par să fi fost scrise mai degrabă pentru azi, când realităţi cotidiene disecate cu ani în urmă au dobândit accente noi, devenind mai stridente. Deloc surprinzător, răspunsurile lui Cristinel Sava trimit - direct sau numai ca ecou - la filozofia creştină, la miezul Evangheliei, adică iubirea de aproapele intrinsec legată de cea de Dumnezeu.
Cu toţii vrem să fim fericiţi, dar nu toate drumurile ne conduc spre acest scop mult dorit. Pentru a ne ajuta să găsim cel mai bun drum spre această ţintă şi pentru a ne determina să nu-l părăsim, această carte ne va arăta pas cu pas:
- Cum să învăţăm să fim optimişti în ciuda tuturor lucrurilor;
- Ce ne lipseşte sau ce avem din belşug pentru a ajunge la maturitate;
- Care sunt secretele unei relaţii satisfăcătoare;
Cea mai bună metodă de a ne controla emoţiile negative.
În paginile cărţii veţi găsi, de asemenea, sursa puterii extraordinare pe care o au cei care îşi vor permite să spună: Orice s-ar întâmpla...viaţa e frumoasă!
Enrique Chaij are o lungă şi extraordinară experienţă de jurnalist, editor, autor, vorbitor internaţional, realizator de emisiuni radio şi director al programului de televiziune „Encounter with life”. Este foarte cunoscut în Argentina, ţara sa natală, unde a primit numeroase premii. Este autorul a aproximativ 30 de cărţi de succes.
Iubim poveștile, mai ales cele care lasă amprente greu de șters în viața noastră, așa cum sunt poveștile de familie. Ele sunt oglinzile în care ne privim din unghiuri avantajoase și incomode, forțe care extind granițele vieții noastre, reflectoare sub care putem desluși cum se transmit diferite caracteristici de-a lungul generațiilor.
Cartea Relațiile care ne vindecă este ea însăși o poveste, una brodată pe tapiseria relațiilor de familie, încercând să surprindă modelele cu fire greu de destrămat, dar și pe cele care se deșiră lesne. E ușor să te regăsești în una sau mai multe din aceste fotografii de familie – entuziasmându-te de focul de artificii al începuturilor în doi, trăind miracolul nașterii unui copil, supraviețuind mișcărilor tectonice ale parentingului, reparând pilonii unei căsnicii atinse de ravagiile timpului, acomodându-te cu îmbătrânirea și moartea părinților, supraviețuind loviturii tăioase a pierderii partenerului de familie, pregătindu-te pentru rolul de bunic, în care continui să semeni ceva ce vei secera doar în eternitate.
Povestea nu se încheie însă aici, în cortul ocrotitor al relațiilor de familie, ci ea se deapănă și pe tărâmul relațiilor sociale, acolo unde singurătatea s-a cuibărit în casele și inimile oamenilor. Acolo unde în fundația prieteniei și-au croit drum fisuri tot mai adânci, iar disponibilitatea de a fi acolo pentru celălalt a devenit tot mai rară. Uneori, povestea pare să se fi rătăcit dincolo de hotarele realului, tatonând tărâmul ficțiunii. De pildă, atunci când descrie cazurile extreme de singurătate, în care societatea a născocit servicii noi, de la închirierea actorilor care să joace rolul de prieten sau de rudă până la firme specializate în curățenia locuințelor celor descoperiți după săptămâni și luni de la moartea lor .
Chiar dacă ne așază în față neplăcutele convulsii ale colapsului relațional, povestea nu ne lasă, la final, cu gustul demolator al neputinței, ci resuscitează speranța că fiecare poate parcurge, în cadența sa, călătoria vindecătoare a reînnodării relațiilor care ne fac să ne simțim vii.
Orice om are de înfruntat realităţile practice ale vieţii – ocazii şi responsabilităţi, înfrângeri sau succese. Cum va face faţă acestor experienţe, dacă va deveni victima împrejurărilor sau dacă va reuşi să le domine, aceasta depinde, într-o mare măsură, de cât de pregătit este să le înfrunte – de educaţia sa.
Probabil că nu există o altă carte în acest domeniu destinată în principal profesorilor, dar din care şi părinţii să aibă atât de multe de învăţat.
Autoarea vorbeşte despre colaborarea care ar trebui să existe între profesori şi părinţi, despre modul în care ar trebui să se raporteze profesorii la elevi, chiar şi la cei care pun probleme, despre conduita şi exemplul profesorului, dar şi despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă părinţii faţă de şcoală şi educatori.
Sunt tratate şi probleme actuale discutate în sfera publică. De exemplu, educaţia bazată pe memorizare, în detrimentul judecăţii proprii, metodă care are şi implicaţii morale, deoarece copiii nu mai pot distinge singuri între bine şi rău. Sau problema competiţiei încurajate, de părinţi şi de şcoală, de la vârste tot mai mici, care nu face decât să hrănească egoismul şi să ducă, în cazul multora, la necinste.
Citit cu interes şi cu minte deschisă, volumul de faţă se va dovedi un real ajutor pentru toţi cei implicaţi în procesul educativ, de la profesori până la părinţi.
Autorul, George Uba, îi propune prin această carte cititorului familist sau în devenire să învețe cum să-și construiască relații de familie care să nu se limiteze doar la nivelul de conviețuire.
Câteva dintre titlurile unor capitole din această carte:
Textul cărții devine și mai captivant prin exemplele alese pentru a ilustra esența mesajului.